Expediția româno-slovacă pe Mt. Manaslu (8.163m) s-a încheiat, în urma accidentului suferit de Peter în zona coastelor. Declarație Horia Colibășanu.

Horia Colibășanu (stânga) și Peter Hamor, într-o expediție trecută
(arhivă Horia Colibășanu)

 

Dragi toți,

Am primit mesajele voastre de încurajare, după accidentul lui Peter. Vă mulțumim. Peter acum și-a dat seama câți suporteri a câștigat în România, în ultimii ani, de când urcăm împreună.

A fost un moment dificil, dar nu dramatic. Am avut ghinion. Vă dezvălui, acum, că la începutul lunii martie, cu două săptămâni înainte de expediție, m-am accidentat la picior, la un antrenament la fotbal. Am avut dureri, am întrerupt antrenamentul pentru Manaslu; Peter s-a supărat un pic, a fost cu emoții. În altă tură de antrenament, în Făgăraș, iarna asta, m-am rănit la o gleznă. Dar, cu muncă, efort și noroc, mi-am revenit.

Stresul, oboseala, presiunea – toate au dispărut când am ajuns în tabăra de la baza Manaslu, week-endul trecut. Mă simțeam puternic, încrezător, cu chef. Eram în formă ideală. În schimb, Peter avea dureri tot mai mari la coaste, în special la efort. Am luat amândoi cea mai bună decizie: să îl vadă un medic specialist.

Rana lui Peter e suficient de serioasă cât să-l țină, acum, departe de munte.

M-am găsit în punctul unei decizii – a mea. Rămân și eu departe de munte? Eu și Peter funcționăm ca o echipă: împărțim munca, efortul, dar mai ales riscurile care vin odată cu altitudinea, extenuarea și condițiile extreme.

Dacă nu ai un partener de coardă, acestea se pot cumpăra. De zece ani, urc fără șerpași de altitudine – un sprijin major, mai important decât butelia cu oxigen. Șerpașul de altitudine face diferența dintre succes și eșec, dintre viață și moarte. De zece ani, merg pe formula echipei. Împreună cu Inaki și Peter am urcat jumătate dintre cei 14 optmiari ai planetei.

O schimbare de strategie, în ultimul moment, presupune un uriaș efort logistic și financiar. Dar să găsești un partener de coardă de bază, cu obiectiv comun, într-un timp atât de scurt, e aproape imposibil. Nu funcționează ca la casting. E ca în tenisul la dublu: dacă coechipierul se accidentează, echipa iese din joc.

Astfel, sunt nevoit să rămân și eu, acum, departe de munte.

Le mulțumesc partenerilor financiari, sponsorilor, partenerilor media, prietenilor! Vă mulțumesc tuturor!

Horia