horia-colibasanu
Unii îmi sunteți prieteni, alții susținători sau parteneri. Mulți dintre voi nu mă cunoașteți decât din fotografii, din articole sau din povestiri… Pe toți însă vă consider prieteni și mă simt cumva dator să vă scriu aceste rânduri.

Sunt aproape zece ani de când am reușit ascensiunea pe K2, un vârf temut și respectat, deopotrivă. Eram atât de entuziasmat și de secătuit imediat după ziua vârfului, încât nu reușeam să îmi dau seama de semnificația momentului (vă voi povesti, cu altă ocazie, la ce mi-a stat gândul imediat cum am coborât de pe munte, dar și aventurile din timpul expediției).

Zâmbesc și acum când îmi amintesc că abia vorbele lui Gerlinde Kaltenbrunner, o alpinistă cu reputație la nivel mondial, mi-au dat dimensiunea corectă a ceea ce realizasem, chiar înainte de plecarea din Pakistan. Avusesem succes, m-a asigurat Gerlinde… Ce cuvânt greu, am gândit atunci.

La întoarcerea în țară, atunci în 2004, m-am întors alt om. Nu numai că îmi câștigasem un loc printre alpiniștii respectați ai lumii, dar, brusc, am devenit cunoscut. Mă surprindeau – și mă copleșeau, deopotrivă – articolele din ziare, blițurile fotoreporterilor, camerele de televiziune, sutele de mesaje venite din toată țara…

Pe munte, mă simțeam stăpân și sigur, dar cu faima venită peste noapte nu știam cum să mă descurc… Așa că m-am concentrat de fiecare dată la următorul pas, la următoarea expediție. Mi-am cântărit cu atenție energia și timpul. Am făcut, în toți acești zece ani, mii și mii de ture între cabinetul stomatologic, casă și locurile de antrenament. Mi-am păstrat mereu resurse pentru familie și prieteni.

Au urmat alte succese pe cei mai înalți munți ai lumii –  chiar dacă nu toate tentativele au fost reușite din prima. Pe Annapurna, un munte atât de temut, am reușit să urc abia la a treia încercare. Mulți dintre voi știu împrejurările… Am învățat că renunțarea, eșecul și amânarea fac parte din povestea oricărui succes. Îl fac mai puternic.

Mesajele de la voi au continuat să vină în tot acest timp. Din ce în ce mai multe și din ce în ce mai variate. Au fost mesaje de încurajare, de felicitare, de mulțumire, de recunoaștere, de apreciere… au fost și mesaje de mustrare. M-au emoționat, m-au motivat, m-au bucurat, mi-au dat putere, m-au făcut să merg mai departe, uneori m-au făcut să învăț de la voi.

Aș vrea să considerați aceste rânduri o formă de a vă mulțumi fiecăruia în parte.

Voi încerca, în puținul timp liber, să scriu din când în când la secțiunea Blog a site-ului pe care l-am relansat în noiembrie.

Vă voi împărtăși întâmplări din viața de zi cu zi, tehnici de antrenament, experiențe care merită povestite, amintiri de tot felul… Voi încerca să fac loc aventurii, umorului, prieteniei, trăirii, poveștilor.

Vă invit în lumea mea și vă mulțumesc că faceți parte din ea. Dacă mă veți întâlni mai rar pe blog, să știți că mă pregătesc pentru următoarea aventură și că mă gândesc la voi.

Cu prietenie,

Horia Colibășanu

horia@horiacolibasanuhimalaya.ro